Arta, mijloc de comunicare şi dezvoltare
Frumosul, urâtul, tragicil, comicul, fac parte din viaţa noastră. Societăţile se schimbă, cotidianul se schimbă şi raportarea noastră la aceste categorii estetice deasemeni. Doar omul care, practic percepe lumea cu cele cinci simţuri naturale resimte o schimbare a raprotului dintre ele odată cu evoluţia tehnologică, descoperirile ştiinţifice, schimbările religioase ori politice. Aceştia sunt câţiva factori care pune fiinţa umană permanent într-o altă conjuctura, aceasta reacţionând în consecitnţă.
Starea de bine pe care ne-o dorim, indiferent de vârstă, statut, situaţie are legătura cu interiorul şi exteriorul nostru. Întrega noastră fiinţă nu numai că interacţionează, dar şi reacţionează conform factorilor externi pe care-i găsim diferiţi sau îi percepem diferit în funcţie de realitatea contemporană fiecarui individ, vârstă, ocupaţie, cultură … etc. Exteriorizarea trăirilor ne conduce la conştientizarea posibilelor disfuncţii ale noastre care, nu întotdeauna vizează propria persoană individuală, ci este luată în contextul societăţii contemporane.
Venus din Willendorf, cu aproximativ 30 de mii de ani în urmă, reprezenta un indeal de frumuseţe datorită „depozitului” de grăsime de altfel greu de atins atunci. Astăzi ar fi diagnosticată cu obezitate. Transformarea corpului ori mutilarea lui doar din dorinţa de a apartine clasei privilegiate, era des întâlnită în cele mai vechi timpuri, practicele ei nefiindu-ne străine nici astăzi. Dorinţa noastră poate fi motorul faptelor noastre, conştientizând sau nu consecinţele.
Copiii şi adolescenţii sunt primii care voluntari sau nu, reacţionează conform stimulilor pe care societatea îi emite. Au fost vremuri în care conta dacă era baiat sau fată, blond, brunet ori şaten, scund sau înalt. Poate că astăzi sunt uşor estompate aceste criterii dar au apărut alţi factori la care îi vedem pe copii că se raportează: statutul financiar al părinţior, timpul petrecut împreună cu familia ori normele propuse de media. Astfel întâlnim fenomentul prin care fiecare vrem să ne evidenţiem. Puterea de decelare a copilului între bine şi rău, aşa da ori aşa nu, este mică şi nu întotdeauna i se pot aduce argumente plauzibile pentru el cât să înţeleagă ce e bine să facă şi ce e nu.
Mimesis ori Catharsis sunt termeni pe care-i întâlnim încă din atichitatea greacă. Mimesis reprezenta mimarea propriilor trăiri devenind ulterior sinonimul artei actorului, deci imitarea altor stări propuse. Catharsis este termenul generic de purificare a sufletului de patimi prin artă, şi asfel vedem că aceasta, arta, a fost şi încă este un mijloc de comunicare. Să povestim bucuria, tristeţea, iubirea, neliniştea, curiozitatea printr-o linie, o pată de culoare, ori sub o altă formă, nu poate face decât bine; propune şi aduce starea de bine.
Pentru copii şi adolescenţi este important ocuparea timpului liber (extraşcolar) cu activităţi care să incite dar totodată să le ofere o ierarhizare corectă a valorilor sociale culturale morale. Se ştie că la vârsta pubertăţii apar tulburări hormonale care duc la stări de anxietate, depresii, teribilism, scădearea atenţiei, dezinteresul pentru şcoală, şi chiar abandonul şcolar, potrivit medicilor specialişti în probleme de pubertate. O altă problemă a societăţii contemporane, este şi dependenţa de calculator, care îşi poate găsi remediul în activităţi artistice incitante, ieşind din realitatea virtuală în realitatea materială. Familiarizarea cu valori criterii exemple din istorie care au dus la creşterea calităţii morale şi sociale la nivel de individ/ societate având repercursiuni ulterioare şi în plan material (un salt calitativ al vieţii ) conduc la conturarea personalităţii acestota într-un mod benefic pentru ei, pentru familie şi societate, implicit. Dezvolta interesului adolescenţilor de a studia, de a învăţa în mod continuu fără ca acest lucru să fie un act impus, ci să devină un lucru autoimpus, în mod natural şi firesc. În condiţiile în care abilitatea de a studia este dezvoltată prin artă şi prin legăturile ei cu alte domenii ( chimie, biologie, geologie, fizică, matematică …), se poate descoperi mult mai uşor bucuria, frumuseţea şi utilitatea studiului. Prin lucrul în comun descătuşăm capacitatea de a fi creativi, incitându-i spre a-şi descoperi vocaţiile şi înclinaţiile, dezvoltând totodată şi capacitatea de a comunica cu semenii în mod direct, abilitate pe care omul modern riscă să o piardă prin hipertehnologizare şi individualism. Captivanta lume pe care o descoperim în Istoria artei îmbinată cu imaginaţia şi originalitatea copiilor, duc la rezultate care îmbină frumosul, fantezia şi relaxarea într-un mod armonios.
La finalizarea oricărui proiect, vor primi nu numai aprecierea părinţilor, profesorilor sau colegilor, dar se va declanşa în ei o autoapreciere şi autodescoperire a potenţelor proprii, mai ales în rândul copiilor timizi sau inhibaţi (din varii motive). Totodată rezultate benefice se pot constata şi în cazul altor afecţiuni precum: ADHD (tulburare de atenţie şi mişcare), tulburări emoţionale, tulburări ale funcţiilor sociale, tulburări de conduidă, tulburări hipercinetice.
Estetica / filozofia artei, nu ne oferă numai date despre artă, ci şi contextul creării operelor, desluşind totodată ,, regulile” care au stat la baza realizării acestor lucrări. Făcând o incursiune în lumea interesantă a artei suntem extraşi din cotidianul care ne poate aduce disfuncţii precum: tulburări nevrotice legate de factorii de stres, tulburări de comportament legate de consumul de substsnţe psihoactive, tulburări de somn, tulburări de personalitate şi comportament. Aceste stări întâlnite cu precădere în rândul tinerilor pot fi ameliorate printr-o alternativă cultural- artistică a petrecerii timpului liber. Aducerea în conştiinţa tinerilor a valorilor estetice (pe care societatea contemporană le demonetizează în mod constant), prin actualizarea şi aprofundarea a ceea ce este frumos (şi de ce?), spre a face diferenţa între artă şi kitsch , între valoare şi nonvaloare, spre a descoperi acele lucruri care transced spaţiul şi timpul ajută la formarea individuală cu valori perene şi o viziune de ansamblu a vieţii, nu doar în context subiectiv social actual.
Bucuria realizării unei lucrări (desen, pictură, artă decorativă…), aparţine cu precădere copiilor prin orele de Educaţie plastică, tinerilor care urmează o şcoală cu profil vocaţional sau cei care accidental trasesză câteva tuşe de creion sau pensulă. Neîncrederea, frica de a nu greşi sau de a nu dezamăgi, sunt doar câteva din motivele care îi ţin pe adulţi şi seniori departe de micile bucurii şi satisfacţii pe care le poate aduce arta în viaţa lor. Menţinerea funcţiilor cerebrale la valoare optimă, (arenţia, concentrarea, detalierea), tulburări de personalitate şi comportament datorat unor afecţiuni, sunt alte beneficii pe care le poate aduce terapia prin artă.
Recăpătarea încrederii readusă cu ajutorul limbajuliu universal al artelor plastice, aduce un plus nu numai în viaţa individuală fiecăruia din noi, dar şi în cea socială contemporană şi, poate, nu numai. Dezvoltarea apetitului pentru frumos, cu libertatea şi totodată responsabilitatea pe care o impune realizarea unei lucrări artistice, spre a găsi noi resurse şi idei, pentru a performa şi în activitatea de bază pe care persoana o desfaşoară, trecând prin diverse stări cum ar fi nedumerirea, frica de a nu greşi, surpriza finalizării lucrării, se ajunge la rezultatul final: bucuria căutată, şi în final găsită.
Rezumat
Starea de bine pe care ne-o dorim, indiferent de vârstă, statut, situaţie are legătură cu interiorul şi exteriorul nostru. Întrega noastră fiinţă nu numai că interacţionează, dar şi reacţionează conform factorilor externi pe care-i găsim diferiţi sau îi percepem diferit în funcţie de realitatea contemporană fiecărui individ, vârsta, ocupaţie, cultură … etc.
Wellbeing that we want regardless of age, status, situation has to do with our inside and outside. Our whole being not only interact, but also react according to external factors that find them different or perceive them differently according to the contemporary reality of each individual, age, occupation, culture … etc.
Bibliografie:
Umberto Eco, Istoria frumsetii, ed. Rao
Ovidiu Drîmba, Istiria culturii si civilizatiei, ed. Stiinţifică si enciclopedică
Adina Nanu, Arta, stil, costum, ed. Noi Media Print
Lect. Univ. Dr. Mariana Cîmpeanu
Facultatea de Arte, Universitatea Hyperion
