Culoarea în viaţa noastră
Privind cerul descoperim culorile fascinante pe care le îmbracă adeseori. Coborâm privirea şi vedem pământul cu varietatea lui de tonuri estompate descoperite în duritatea stâncii, reavănul ogorului ori fineţea nisipului.
Culorile lumină (curcubeul) sau culorile pigment (materia) fac parte din viaţa noastră. Ne influenţează şi de multe ori reacţionăm în consecinţă. Întunericul, de cele mai multe ori ne induce o stare de disconfort. Absenţa luminii înseamnă totodată şi absenţa culorii. Ochiul se adaptează şi reuşeşte să perceapă formele. Dinamismul, ascensiunea ori stabilitatea pot fi sugerate şi doar prin formă (cerc, triunghi, pătrat), dar subtilitatea mesajului se deschide ca o floare atunci când culoarea, deci lumina, o învăluie. Astfel paleta se deschide şi odată cu ea bogăţia de sensuri ale unui limbaj neconvenţional dar util.
Culorile calde (galben, oranj, roşu) vizual ne întâmpină primele inducându-ne confortul unui soare blând ori ostilitatea văpăii unei flăcări.
Galbenul este cea mai luminoasă culoare. Ne transmite bucurie, idealism iar în percepţia populară zgârcenie şi gelozie. Este o culoare dinamică, veselă, ajutând să se treacă cu o mai mare uşurinţă peste momente mai dificile. Stimulează nervul optic şi influenţează pozitiv sistemul cardiovascular, incită vederea, sporeşte capacitatea de concentrare, fiind un bun mobilizator al memoriei şi atenţiei.
Oranjul este cea mai caldă culoare, fiind rezultatul amestecului celorlalte două (galben şi roşu), ne aduce odată cu el entuziasmul, energia, dorinţa dar şi aroganţa. Este o culoare optimistă care influenţează buna funcţionare a plămânilor, menţine presiunea sanguină, accelerează pulsaţiile inimii, favorizează secreţia gastrică şi digestia.
Roşul aflat la jumatatea spectrului din punt de vedere al luminozităţii asemeni verdelui, (ochiul percepându-le la fel, motiv pentru care le întâlnim şi la semafor), în afară de energie, căldură sau pasiune îl vedem alăturat stărilor de mânie, agresivitate ori sugerându-ne pericolul ,,STOP”. Stimulează activitatea sanguină, ridică tonusul muscular, activează respiraţia dând senzaţia de căldură.
Călătoria noastră continuă pe tărâmul culorilor reci (verde, albastru şi violet). Lor le este proprie spaţialitatea. Se îndepărtează privirii noastre cu discreţie, invitandu-ne la calm, relaxare şi chiar la indiferenţă.
Verdele (format din galben şi albastru) ne cheamă la viaţă, sănătate, voinţă şi vigoare. Este culoarea care ne propune echilibrul pe care ea, aflată la jumătatea spectrului ca şi luminozitate, îl are. Destinde muşchii având efect calmant. Îndeamnă la contemplare, recunoscută fiind ca cea mai liniştitoare culoare.
Albastrul pe cât este de frumos pe atât este de rece. De altfel este cea mai rece, fiind culoare principală alături de roşu şi galben, deci neavând în componenţă nici o alta care să o tulbure ori încălzească. Astfel, albastrul, îl găsim încrezător, liniştit, devotat şi dinamic de o măsură. Scade tonusul muscular, calmează respiraţia, reduce fregvenţa pulsaţiilor, încetineşte ritmul activităţilor. Exprimă tandreţe şi afecţiune.
Misterosul violet ni se alătură cu înţelepciunea, romantismul şi seriozitatea lui, alternând între iluminare ori mândrie. Este cea mai întunecată culoare, formată fiind din albastru şi roşu. Culoarea creativităţii, stimulează nervii limfatici, dezvoltă intuiţia, induce starea de nostalgie.
Spuneam că absenţa luminii, înseamnă absenţa culorii şi astfel intrăm pe tărâmul nonculorilor adică alb şi negru.
Albul, invocă inocenţa curăţenia, simplitatea, puritatea, … şi câte altele. Contractă pulilele şi muşchii globilor oculari, influenţează pozitiv nervii.
Negrul ne aduce eleganţa, seriozitatea, misterul dar şi răul ori moartea. Reduce activitatea metabolică, induce repaosul şi somnul.
Din amestecul celor două obţinem o infinitate de griuri care privite în contexte diferite pot conduce către inţelepciune, respect, subordonare (iar când are aspect rece, indică săracia). Induce starea de oboseală şi somnolenţă.
Acum având o paletă completă şi deschisă precum un evantai, putem ,,citi” în pete de culoare emoţii, stări, sentimente. Putem descifra mesaje precum ce vrem ori nu, ce putem ori nu, ce ne place ori nu.
Fiecare individ percepe culorile într-un mod propiu, ştiut fiind faptul că sensibilitatea ochiului uman este uimitoare, putând distinge circa 25.000 de nuanţe. Într-o situaţie ideală cu o atmosferă clară experimentele spun că am putea vedea flacăra unei lumânări situată la 20 Km distanţă.
Copiii preferă culoarea pură, aşezată în pată plată, fără lumini ori umbre, adică fără volum. Astfel mesajul este mai uşor de receptat de aceea este des folorită şi pe afişe publicitare sau etichete, jucării dar mai ales în desenele animate. Învăţăm mai uşor literele, cifrele, animalele sau plantele dacă sunt viu colorate.
Pata picturală, cu ajutorul căreia se redă volumul şi adâncimea cu sprijinul luminilor şi umbrelor, este mai apropiată de limbajul pictorilor, care cu cât doresc să ne spună mai multe, cu atât adaugă în propriul limbaj mai multe elemente (felul în care aranjează obiectele în pagină, mărimea lor, raportul între suprafeţele goale şi cele aglomerate din lucrare, câte şi cum evidenţiază detaliile ….etc.). Obţinerea echilibrului prin formă şi culoare poate constitui dovada armioniei, liniştii şi stabilităţii interioare vizibilă în exterior.
Orice factor extern fiinţei noastre cu care interacţionăm ne influenţează, neconştientizând permanent acest lucru. Comunicăm sau ni se comunică intenţionat sau nu, informaţii destinate să ne lămurească prin imagini, sunete, mişcări, gesturi, atingeri. Separat sau împreună formează un limbaj care nu tot timpul se dovedeşte a fi unul raţional ori clar, dar care poate face drumul de la incoştient la conştient şi invers.
Formele de comunicare transformate în stimuli ajutaţi şi de percepţie conduc la articularea informaţiei care, la randul ei comunică. Universul imaginar al fiecăruia dintre noi dă particularitate conducându-ne totodată la reacţii conform şabloanelor preexistente, care se modifică odată cu înnoirea datelor iniţiale de raportare.
Rezumat
Orice factor extern fiinţei noastre cu care interacţionăm ne influenţează, neconştientizând permanent acest lucru. Comunicăm sau ni se comunică intenţionat sau nu, informaţii destinate să ne lămurească prin imagini, sunete, mişcări, gesturi, atingeri. Separat sau împreună formează un limbaj care nu tot timpul se dovedeşte a fi unul raţional ori clar, dar care poate face drumul de la incoştient la conştient şi invers.
Abstract
Any external factor of our being with we interact, it influences permanent our unconscious. We communicate or we communicate intentionally or not, information intended to be explain through images, sounds, movements, gestures, touch. Separately or together, it form a language that doesn’t always prove to be one rational or clear, but which can do the way from unconscious to conscious and vice versa.
Bibliografie:
Rudolf Arnheim, Arta şi percepţia vizuală, ed. Polirom, 2011.
Ion Truica, Arta compoziţiei, ed Polirom, 2011.
Liviu Lazarescu, Culoarea în artă, ed. Polirom, 2009.
Silvia Draghicescu, Florenta Draghicescu, Educatie plastica, ed. Aramis, Bucuresti, 2007.
Lect. Univ. Dr. Mariana Cîmpeanu
Facultatea de Arte, Universitatea Hyperion
